23 iulie 2008, Romania: Metallica - IMPRESII

Foarte bun concertul. Nu zic incredibil pentru ca ma asteptam sa fie bun. Dar totusi, cand au intrat pe scena, cand s-a terminat “The ecstacy of gold” (melodia pe care am asteptat-o cel mai mult… ever) si s-au aprins luminile, ma uitam la pancarda cu “Stadionul Cotroceni”, ma uitam pe scena si nu imi venea sa cred. Defapt nici acum nu prea imi vine sa cred ca a fost Metallica pe scena aia.

Spuneam ca am asteptat foarte mult melodia lor de intrare. Pe langa cat o asteptam eu in ziua concertului si inainte, dupa ce a iesit formatia de deschidere (The Sword), parca au ridicat scena din nou, atata au mutat la echipament. Si au mai stat si dupa ce au terminat cu echipamentul. Ori nu erau baietii gata, ori au asteptat sa se faca intuneric. Si timpul trecea pe pielea noastra, pentru ca mai venea o rafala de ploaie. Multumita lui Dodo :D, pana cand au intrat alde Sword, am stat inghesuiti vreo 8 insi sub o pelerina de ploaie.

The Sword au cantat niste Thrash destul de interesant, dar mi s-a parut ca partea de voce era cam neglijata. Cand au ajuns la ultima melodie au zis: “Asteptati Metallica? Ok, noi mai avem o melodie.” :)

Metallica a fost fantastic. Normal ca s-au regasit in setlist si melodiile de care ziceam inainte de concert:

1. Creeping Death
2. For Whom The Bell Tolls
3. Ride The Lightning
4. Harvester Of Sorrow
5. Sanitarium (Welcome Home)
6. Four Horsemen
7. … And Justice For All
8. No Remorse
9. Fade To Black
10. Master Of Puppets
11. Whiplash
12. Nothing Else Matters
13. Sad But True
14. One
15. Enter Sandman
16. Last Caress
17. So What
18. Seek And Destroy

A fost atmosfera, publicul canta, cat de cat. Cel putin la Nothing Else Matters, versul “… and nothing else matters” il canta tot stadionul :). In rest, cam slabut totusi. A venit multa lume pentru ca “Dooh, e Metallica!?!”, desi pt ei nu insemna prea mult. Si cred ca a fost chiar dezamagitor cand a inceput James Sad But True, fara orchestratie, si stadionul nostru a cam amutit. Lumea de la tribune-peluza a stat pe scaune tot concertul. Si nu era lume in varsta. Si noi pe gazon nu stiam cum sa facem sa sarim fara sa pornim involuntar un pogo. Desi poate nu strica un pogo pe melodii ca “Whisplash” sau “No remorse”.

One a fost geniala ca de obicei, cu explozii si artificii foarte tari. Si pauza obisnuita din melodia Harvester of Sorrow, si pacat ca nu a mai facut pauza din Fade to Black, in care James mai vorbea nitel cu publicul. Pacat ca nu au cantat Motorbreath inainte de Seek and Destroy. Chiar ma apucasem sa scandez Mo-tor-breath, Mo-tor-breath, si mi se mai alaturase Laz.

Prestatia baietilor, ca de obicei, buna. Tari solourile lui Kirk, fara greseala Lars, incontestabil bass-ul lui Robert, dar salutul lui nu mi-a placut, iar James, la fel de tare.

Daca eram la gazon A poate prindeam si vreo pana de chitara, un bat de-al lui Lars ar fi fost vis. Oricum, la gazonul B am stat imediat langa gardul care despartea gazoanele.

Concluzia: The Gods made Heavy Metal and they saw that it was good, They said to play it louder than hell, We promised that we would.

Si dupa conculzie, o mica paranteza:(Antena3 sucks… huge time. In afara de cateva concerte unde au mai cantat The Unnamed Feeling, Metallica nu a cantat nimic din St. Anger (bineinteles ca se exclude turneul de promovare al albumului). De la A3 aflam ca pe 23 s-au cantat Creeping Death si melodii de pe ultimul album imbinate cu balade binecunoscute. Sa nu mai zic ca din ‘99 pana in ‘08 sunt 9 ani, nu 10. Praf!

Incadrat ca: Eveniment, Parerea mea