“Curentul IEMO”
…Si daca tot am intrat in arena plina cu lei(euroi, coroane daneze si ce-or mai fi) a marilor subiecte media, e musai sa scriu cateva cuvinte si despre moda aceasta care bantuie in momentul de fata printre tinerii patriei noastre. Ca de fiecare data si ca orice roman veritabil, imi voi da cu parerea de pamant- poate veti intelege ceva din “cioburile” care vor tasni in toate directiile…
Eu cred ca li se acorda prea multa atentie. Si asta nu din iubire pentru ei, nu din dorinta acerba de a-i vedea “indreptati” pe acesti oameni “apucati de tineri pe drumuri gresite”. EMO este un subiect care “vinde bine”, cum se zice in “shoubaz”.
EMOda…E la moda…E doar o moda…Cum au fost atatea altele . Si ca orice moda, nu are nici o explicatie, in afara de ideea, de esenta modei- au ajuns cativa sa fie EMO(ca erau deprimati, sau visau urat,…) si a inceput o noua moda. Bazata, ca orice moda, pe convingerile ferme si bunul gust care emana din instinctul de grup…
Ca tineri deprimati exista de mult, cred ca de pe vremea asirienilor. Ca tinerii acestia( si oamneii deprimati in general) au vrut sa arate lumii, societatii care i-a adus in starea asta ca sunt deprimati, inca de pe atunci. Ba se mai si sinucideau unii. Nu se tundeau asa si nu purtau geanta pana la glezna. Dar urmareau acelasi lucru- sa atraga atentia societatii ca nu e nici pe departe perfecta si ca unii din membrii ei sufera. Cam asta vor si EMO. Un refugiu intr-o lume in care nu se identifica cu nimic altceva, un punct de sprijin pentru nesiguranta data de chimia sinapselor sau de mediul familial. Eu insa nu prea cred in sinceritatea demersului lor…Suferinta inchipuita poate deveni adevarata. Ipohondria e cea mai grea boala…
Ca de fiecare data, e doar o parere, care tine de gust. Iar gusturile, dupa cum stiti, nu se discuta, se interpreteaza. Va rog:……………!
