Siguranta, poate, dar incredere…

Un bun exemplu ce sustine ideea de “prima impresie cea mai importanta” este cazul politiei in tara noastra carpato-danubiano-pontica. In cazul oamenilor, de obicei, prima impresie conteaza daca nu se va ajunge niciodata la un anumit prag de cunoastere a persoanei. Altfel, prima impresie de obicei este eronata.

Si poate si in cazul politiei, prima impresie… Hai sa consideram ca prima impresie politia de pe vremea familiei guvernante. Cam asta e si vremea lui Garcea…

Deci, politistul ceausist, pe care o sa-l numesc, total intamplator, “Tudor”, intra in politie cu studii superioare gradinitei. Insa, la un moment dat creste standardul, depasind chiar liceul. Si, deci, Tudor al nostru, cum voia sa isi pastreze functia, se apuca de invatat si de dat examene. Si invata Tudor, invata… vorba comunistului, nu? “Invatati, invatati, invatati”. Invata cu intreaga familie. Copiii, mai cititi un pic decat el (vorba aia: elevul isi depaseste profesorul, desi aici e cu totul altceva), se ocupa de mici conspecte cunoscute in cercurile largi si sub numele de “copiute”. Si nevasta il sustine. Astfel reuseste Tudor sa treaca examenele la care nici macar nu s-a copiat (daca unul scria la chimie despre un ion, cel din spatele lui scria despre un gheorghe, de exemplu) si sa obtina diploma.

Mentionez ca cele de mai sus nu sunt speculatii, sunt fapte.

Si in cazul asta cum poti avea incredere in Garcea si Tudor? Nu poti. Si daca in ei nu ai, cum sa concepi sa ai incredere in “tineretul cu burta” pe care ii gasesti azi pe strada si la sectii? Nu poti.

Asa ca, baieti, mai lucrati la partea a doua a sloganului. Si crescand increderea va creste automat si siguranta.

Incadrat ca: Cum sa NU..., Romania