Optimism si pesimism in Heavy Metal
NU “tot rock-ul e negru”! Cu atat mai putin Heavy Metal-ul. E o conceptie gresita, o preconceptie care departeaza pe cei mai multi de genul asta de muzica. Desi suna … heavy, metalul are subgenuri foarte variate. Poate fi si rosu, si turcoaz… chiar si roz (din pacate). Poate fi optimist, pesimist, protestatar, sau (iar din pacate) grotesc. Asa ca ma voi anunta din start total impotriva genurilor grotesti si anticriste (Death Metal, Black Metal) si stilului haotic si impropriu numit rock (Nu Metal).
Pesimist - Thrash Metal
Inca de la origini, metalul a avut ca teme de baza moartea, consumul de droguri (avand o atitudine ANTI), razboiul (la fel de ANTI). Dupa fundamentarea Heavy Metal-ului (prin Black Sabbath), noul subgen (thrash metal) care si-a delimitat stilul si a reusit sa iasa din underground a captat temele astea si le-a dezvoltat.
Thrash-ul (reprezentat prin “the big four”: Metallica, Megadeth, Slayer, Anthrax) condamna razboiul, protestand impotriva tuturor tipurilor de lupta (razboi nuclear [Megadeth - Rust in peace… Polaris], razboaiele bisericii [Megadeth - Holy wars]), condamna consumul de droguri, ascunderea adevarului de catre autoritati (Megadeth - Hangar 18), defectele democratiei, disparitia speciilor de animale provocate de om (Megadeth - Countdown to extinction), distrugerea planetei (Metallica - Blackened), coruptia (din justitie, in special [Metallica - …And justice for all]). Perspectiva pesimista e specifica genului, fiind analizate starile de deprimare (Megadeth - In my darkest hour), stari mentale patologice (Metallica - The unnamed feeling, Anthrax - Madhouse) (principala sursa de inspiratie fiind Black Sabbath - Paranoid)
Moartea nu creeaza insa un cult, cum se crede. Apare deseori ca o fatalitate (Metallica - Fade to black), nu ca un lucru cautat, dorit. Uneori devine cea mai buna alternativa, dar in cazuri extreme (Metallica - One). Aici se incadreaza si analiza conditiei de soldat (Metallica - No remorse).
Optimist - Power Metal
Un subgen al Heavy Metal-ului aparut mai recent, ca reactie la Death Metal si Black Metal. Se asociaza des cu stilul Symphonic si cu voci de opera.
Cu totul alta perspectiva. Apare si aici latura moralizatoare. Lupta om-om e condamnata (Stratovarius - Infinity). Problema distrugerii planetei e abordata des (Rhapsody of Fire - Defenders of Gaia, Stratovarius - Paradise, Revolution Renaissance - Eden is burning). Nici consumul de droguri nu e uitat (Edguy - Dragonfly).
Pe de alta parte, lupta e vazuta ca un lucru nobil, atata timp cat are ca scop adevarul si previne pierderea drepturilor si calitatilor fundamentale (”we kill for honor”). Nu e un fel de “scopul scuza mijloacele”, e un fel de autoaparare. Lupta e transpusa intr-un plan istoric, mitologic sau fantastic, cu regi, sabii, dragoni.
Subiectele difera mult de la formatie la formatie, dar se mentin pe linia promovarii calitatilor unui invingator. Mitologia este un subiect larg raspandit (Manowar). Apar foarte des antiteze de genul foc-apa, foc-gheata, tunetul e un element ce inspira putere si maretie. Versurile de obicei sunt epice, in anumite cazuri urmarind saga-uri (intreaga discogradie Rhapsody of Fire urmareste un saga fantastic plasat intr-un univers propriu, creat de Luca Turilli), in alte cazuri a fost adoptat universul “Lord of the Rings” (Blind Guardian, Helloween).
Subiectele filosofice isi gasesc si ele locul (Kamelot urmaresc “Faust”-ul lui Goethe in doua dintre albumele lor). O tema predilecta a celor de la Edguy este lupta contra prostiei (Edguy - King of fools). Religia e si ea vizata (Avantasia - Sign of the cross, Revolution Renaissance - Born upon the cross).
muzica…
Muzica are un impact foarte mare asupra populatiei. De aia e important sa nu popularizezi muzica ce contine idei nocive. Manelele si metalul extremist, grotesc (black/death metal). Cum sa evolueze cultura romaneasca cand peste tot zboara din difuzoare mesaje ce contin idealuri primitive (”vine banii ca pe banda”, “pumnii mei minte nu are” etc.)? Acum pot sa spun ca avem si studiu pe tema asta. Din pacate (pentru Beyonce) manele nu au fost incluse in studiu.
cu studiile stam bine,cu actiunile de informare a populatie stam pe minus..
exact ..
eei, pentru actiuni de informare voi monta intr-o buna zi boxele de la magnetofon (o sa cam aiba nevoie de amplificare, ca banuiesc ca nu au asa ceva :-s) la calculator si o sa le scot pe geam. Sa vedem ce se va intampla… De ce cartierul poate primi zi de zi unde de manele la amplitudini destul de ridicate incat sa se auda si dupa ce inchid geamul, si muzica mea nu se poate auzi?
Si pot sa fac pariu ca dupa un timp va incepe sa le placa, desi poate nu vor recunoaste asta.
nu, nu o sa fac asta, pentru ca nu pot… dar nu ar fi rau
am incercat si nu am putut si sa merg cu telefonul in mana pe strada cu un Megadeth “in blana”…
Ai gasit, astfel, raspunsul la intrebarea: de ce se aude, suparator de tare, numai pseudo-muzica?
Daca-l vei face pe un manelist sa-ndrageasca muzica adevarata, in el se vor produce suficiente alte schimbari incit nici el nu va mai putea s-o asculte astfel incit sa ii oblige si pe ceilalti sa o asculte (sa nu asculti e mult mai greu decit sa nu privesti; nu poti inchide urechile asa cum inchizi ochii, din pacate!).