Observatia
Omul stie sa observe. Defapt asa a si evoluat de-alungul generatiilor, invatand din ce observa. Asa a descoperit si focul. Si asta fac si eu acum: observ cum omul poate sa observe.
Si observ eu acum un lucru: omul nu mai poate fi amenintat de nimic in momentul asta. Cu 3 exceptii.
In primul rand el insusi. Cam orice entitate are optiunea de a se autodistruge. Se stie de exemplu ca pitigoiul face asta. Iar la om nici nu mai e nevoie de demonstratie. Se zice ca si chiar negrii din vapoarele ce ii duceau spre o viata de sclav reuseau sa se sinucida tinandu-si respiratia (ceea ce suna cam a poveste totusi). Asa ca la nivel de omenire e foarte probabil sa se sinucida.
Apoi urmeaza extremele in dimensiune. Adica ceva foarte mic sau ceva foarte mare.
Momentan majoritatea oamenilor mor din cauza a ceva foarte mic, atat de mic incat armele noastre de foc nu-l pot distruge. Si cum omul a investit MULT mai mult in arme pentru tinte de marimea omului decat in medicina mai avem mult pana sa putem dobora tintele microscopice. O gandire foarte superficiala. Razboaie microscopice se poarta mult mai des si cu pierderi omenesti mai mari. Cateodata atacurile chimice si biologice ale omului reusesc sa anihileze inamicul, alte ori nu.
Apoi vine cevaul foarte mare. Ceva astronomic. Cum ar fi un meteorit mare. Nu sunt insa convins ca nu ne putem descurca cu asa ceva. Dar, ce ne mai facem daca soarele pateste ceva? Pana se va consuma tot combustibilul din soare mai e destul, dar…
Paranoicule.